Somnul criogenic

In sfarsit a venit vacanta. De fapt nu stiu de ce ma bucur asa mult, ca oricum pana acum eram intr-o continua vacanta. In fine. Acum macar sunt acasa si nu am calculatorul meu super performant la mine. Trebuie sa ma multumesc cu unul mai putin performant. De fapt nu prea are nici o performanta... De fapt performantele sun in minus. Deci am la dispozitie un calculator care mai ramane dator cu cateva performante. Bine ca am reusit sa clarific acest aspect. Deci neavand mare lucru de facut pe calculatoru asta, am zis macar sa mai trag putin de timp si sa mai postez ceva.

Probabil v-ati dat seama dupa titlu ca voi vorbi despre nimic altceva decat trenuri. Si nu orice trenuri... trenurile CFR.

Am plecat spre casa sambata dimineata. Si cand spun dimineata, ma refer la primele ore ale zilei sambata. Adica am pornit din Tatarasi spre gara la 4 dimineata. La 5 si 25 pleca trenu. Dupa un drum relativ lung, cu un rucsac in spinare, iar colegul de apartament taraind un sifonier dupa el, am ajuns numai bine cat sa mai fumam o tigara inainte sa plece trenul. Ne-am asezat noi frumos, trenul a pornit bla bla bla [inserati aici elemente de atmosfera din tren].

La un moment dat colegu zice ca simte ca il ninge. Am intins mana spre geam si intradevar venea de undeva zapada. Peste un timp s-a cam dus caldura aia din noi de la pedalat prin iasi cu bagaj dupa noi si a inceput sa fie frig. La un moment dat un tip din compartiment se uita pe coridor si ne spune si noua sa facem acelasi lucru. Pe coridor s-a asternut un covor de zapada de vreo 5-10 cm demn de poeziile lui Alecsandri. Din Pascani incolo a inceput sa ni se faca frig. Da firg frate nu alta. Am aflat pe propria piele ca somnul criogenic e bullshit. Am mai vazut documentare de astea in care niste tipi ii ingheata pe altii. Adica ii pune la un somn la o temperatura extrem de joasa. Hai sa fim seriosi... CINE NAIBA POATE SA DOARMA PE CANCERU ALA?! Incercam diverse pozitii, ma ingropam in cojocu meu din ce in ce mai mult, ma suceam, ma foiam, dar numa nu reuseam sa adorm.

Pe la Dolhasca ne-am intalnit cu niste lume cunoscuta si ne-am dus la ei sa ne inghesuim intr-un compartiment sa ne tinem de cald. Alta aventura... Ne-am luat bagajele si am avut de ajuns dintr-un capat al vagonului pana in celalt capat. Daca ne-am fi trezit sa ne mutam undeva pe la Pascani, ar fi fost ceva mai usor. Dar ne-am trezit undeva dupa Dolhasca, cand trenul a inceput sa se umple de navetisti. Initial m-am gandit ca colegu de apartament o sa aiba dificultati mai mari ca mine. Adica el avea de tras un sifonier dupa el, iar eu aveam doar un rucsac. Nu. El a trecut relativ usor, eu cu rucsacul... pai m-am tot strecurat cu chiu cu vai printre lume. Taranoii nici nu aveau bunul simt sa se dea putin la o parte sa faca loc. Eu de regula cand vad pe cineva ca vine cu mult bagaj, ma mai inghesui in perete sa fac loc. Astia din parti. Treceam de un om, sa zicem ca so dat la o parte dar nu a observat ca dupa mine mai venea si un rucsac. Treceam pe langa un om, se bloca rucsacul intre om si perete, aluncam pe zapada de care ziceam mai sus, ma tineam ba de manaerul de la o usa, ba de un geam pentru ca nu aveam tractiune.

Intr-un final ajungem, ne inghesuim, ne incalzim cat de cat si asa, incetul cu incetul, trenul s-a tarait pana la Radauti. Bine macar ca am putut sa fumam pe tren. La frigul care era, n-a mai zis nimic controloarea. Chiar... A observat careva ca in ultima vreme sunt din ce in ce mai multe femei controloare pe trenurile de la CFR? Adica a devenit o chestie asa profitabila sa lucrezi ca controlor pe tren? A facut nasol miscarile astea feministe ca sunt prea putine femei care lucreaza pe garnituri? Eh... dureamar... Bine ca am ajuns acasa intr-o singura bucata (mai mult sau mai putin). Acuma ma gandesc cu groaza ca o sa am de ajuns si inapoi in Iasi. Fun...

p.s.

probabil s-au strecurat ceva greseli prin textu asta. tastatura-i de vina...