Postare intarziata (Razbunarea CFR-ului (a.k.a. Za CFR strikes back))

M-am trezit ca o trebuit sa fac un drum pana la Iasi. De fapt stiam dinainte. Incerc doar sa-mi maschez lenea de a ma deplasa pana in ultimul moment.

Exact in ziua in care imi planuisem (cu greu) plecarea am sunat la maxi taxi sa fac rezervare. Tipul mi-a spus ca nu mai este decat un loc liber la 13:30. Era 12. Nici in primul, de la 5 dimineata de ziua urmatoare nu mai erau locuri. Vine studentimea la facultate, na... I-am spus omului respectuos ca "las-o asa". M-am si asteptat la asta, asa ca m-am uitat pe infofer sa vad cand pleaca ultimul tren din Suceava. Oricum prefer trenul decat maxi, in primul rand pentru ca e mai ieftin si dupa ultima mea calatorie cu buzul... Dar asta-i o poveste pe alta data. La 18:38. Perfect. Si uite asa a ineput inca o aventura emotionanta cu CFR calatori pe care am s-o evoc. Oricum ma plictisesc pe tren si ce altceva sa fac decat sa mai scriu ceva? (Da. Articolul il scriu acum, pe tren)

Totul incepe la 17:30. Am ajuns in statie sperand ca dau peste tipii care asteapta navetisti ca sa-i duca la Suceava. Tot timpu cand treci pe langa ei te intreaba "mergeti la Suceava?". Deci cat de greu poate fi? Destul de. Ploua in draci si statia era pustie. No rahat... Exact cand ai nevoie de ei nu-i gasesti. Nu-i bai, am experienta in facutul navetei (o alta poveste, pentru alta data). Asa ca am intins gratios bratul si am ridicat degetul (nu cel din mijloc), poate poate se opreste cineva sa ma ia si pe mine.

In cele din urma a oprit un tip mai smecheras de felul sau la cum se prezenta. Mergea relativ repejor, ceea ce era bine ca aveam un tren de prins. Dar la un moment dat (sau luat) vad ca isi scoate telefonul si incepe sa vorbeasca chestii absolut irelevante, si-a intins putin scaunul si incepea sa conduca lejer. Au fost momente in care nici nu tinea mana pe volan. Este uimitor in cate deitati incepi sa crezi brusc in momente ca astea. La o bucata de drum motorul s-a cam incins, a trebuit sa traga pe dreapta sa mai puna niste apa... In fine... Important e ca am ajuns intreg in Suceava.

Luat bilet, urcat frumusel in tren, coborat frumusel din tren sa fumez o tigara, urcat inapoi, dus pana la baie ca o tineam de cand am intrat in Suceava, mai coborat o data ca sa mai fumez o tigara, urcat iarasi inapoi si la drum am pornit. Hiuh... Am uitat ca trebuie sa si respir.

Prima bucata de drum a fost relativ bunuta. Cele doua vagoane cu etaj erau cam pustii. Mai incolo au urcat doi tarani care m-au starnit sa scriu randurile astea. Cand am urcat in tren am schimbat rapid vagonul pentru ca era acolo un miros care de regula il lasa in urma un betivan. Adica sper sa fi fost miros de betivaneala decat ceva mai scarbos... Gagii astia doi de care vorbesc, fix dupa ce au dat vo doi lei la nas, au scos un pet de bere. Si a inceput sa miroase si aici a bere. Mai ales ca stateau vis a vi de mine in vagon.

Nici eu nu m-am mutat acolo, gandindu-ma ca nam chef sa par ca un pansy. Un fragil care stramba nasul la 137 de grade cand simte mirosul de bere. Asa ca am indurat. Dupa prima statie in care trenu o... stationat... mai mult cat sa fie timp de o tigara, Lolec si Bolec se simteau atat de bine incat au decis ca merge si niste muzica cu berea aia. Detest momentele in care un taranoi prost are chef sa asculte muzica... Asa ca unul din ei a scos un telefon si muzica populara de 2 lei si 37 de bani si manelele a inceput sa rasune pe tot etajul vagonului.

Trecut acuma de Pascani (greu mai scriu). Am fumat insfarsit o tigara, iar specimenele pe care le-am pus sub observatie au terminat petul. Nu-i nimic. Au mai scos cate o doza de bere. Vorbesc de tot atata. Se pare ca alcoolul nu intarzie sa-si faca efectul. Observatiile continua.

Update. Comportamentul subiectului alfa 2 pe care l-am denumit Chimur, indica faptul ca omu e prastie. Subiectul alfa 1, pe care l-am denumit Alpaca, pare ceva mai calm. Acum Chimur s-a dus spre trepte sa faca echilibristica sau ceva. Nu-l vad ce face, nici n-am chef sa ma intind si sa ma intorc sa vad, dar Alpaca ii tot spune sa se dea jos.

Gata. S-o calmat. Trebuia sa aduc o pusca cu tranchilizant. Desi la cat alcool are in el, cred ca ar fi imun. Nu m-as mira daca si-ar lua amenda pentru mers pe jos fara permis... Sau mai degra... Aaaaah... Uat da fac? A ce naiba mai miroase acuma? Si ma plangeam de damfu de bere... Acum am parte de un miros care imi cam usuca... De fapt, nu. Am mai facut deja referire la parul meu din nas acu doua postari.

Mda... Chimur mi-a confirmat suspiciunea. Miroase a palinca. F@$= - !@ $&+@# @# - !¡ DE &#%!€ SI DE &#(!$ CAND SE $#!(#%$ IN &^%#$ de taranoi, cioban prost de la oi!

Acuma Chimur se agita ca un leu intr-o cusca. Il tot ghionteste pe Alpaca si ii tot spune a ce miroase. Se tot uita incolo sa vada de unde miroase. Mai trage cate un "aaii..." si cate un suierat usor dupa care revine la Alpaca si-i spune "ua... sii d'aia naturala ai...". Imi aminteste Athos, cainele meu credincios (rest his soul...) cand faceam gratar si el se agita in tarcul sau. Vad ca s-a mai potolit. Sta acum trantit pe scaun si se uita lung la un bec sau ceva. Are so privirea de caine flamand...

Dateline, dracu stie unde. Pe camp pe undeva. E o bezna afara... Oricum, nu mai am mult pana ajung in Iasi. Alpaca sta si se uit in gol, iar Chimur doarme. Era si timpul. Atmosferra s-a mai linistit si astept sa ajung odata la destinatie. As putea spune ca studiul meu asupra omului neanderthal se incheie aici. Ar trebui sa le pun o zgarda sau sa le capses de ureche o eticheta cu "specie pe cale de inmultire".

Cam atat. Incep sa am crampe la degete de la tastatura asta minuscula. Incep sa am crampe de la tastatura asta minuscula. Vad deja prin bezna niste semne de civilizatie. Cel mai probabil Iasi. Acum imi frec, in gand, barba si ma gandesc la niste chestii atat de filozofice, incat concluzia pe care o pot trage nu poate fi decat o speculatie: sper sa fie net in apartament...

Ramaneti in continuare pe Mai Animal Planet