Din nou cu CFR-ul

No, drajii mosului, iar ma pomeni sa merg cu trinu. O venit acea perioada a anului pe care o detestam cu totii. Adica bagaje alea alea si cara-te la Iasi. Acelasi tren ca data trecuta, aceeasi agitatie sa ajung in Suceava... Numai ca de data asta am fost baiat destept (nu radea) si m-am interesat dinainte cum circula un buz de la o firma care tot merge fleanca fleanca incolo si-ncoace.

Am asteptat cam un sfert de ora in statie si culmea, o venit si buzu. Care era plin ochi. Am reusit sa-mi inghesuiesc si eu bagajele pe undeva, mai am si un rucsac imens in spate cu care am incercat sa ma inghesuiesc in msina. Apoi abia mi-a venit ideea stralucita sa-l dau jos si sa-l tin la picioare.

Chestia care ma ingrijoreaza cel mai mult este ca am calculatorul cu mine. Am pus unitatea centrala si monitorul intr-o valiza, am pus bine haine pe langa ele si plastic din ala cu bule care ne place la toti sa le spargem fara sa ne oprim in timp ce ne uitam lung si sec in tavan (or is it just me?). Cand am avut de tarait valiza aia pe roti, mergeam ca un pensionar. Eram atent la fiecare hop, la fiecare damb, etc.

Cand am ajuns in Suceava, dupa ce mi-am rupt spinarea taraind valiza, prin unele locuri chiar in mana, am ajuns sa-mi iau bilet. Dupa ce l-am bagat in portofel, din neatentie, am dat cu rucsacul peste valiza si a cazut. Cred ca toti, macar o data in viata ati facut pe voi (fie nr.1 fie nr.2). Cel putin cand erati mici. Fix aceeasi senzatie am avuto in momentul in care am rasturnat valiza. Bine ca am acum la ce sa ma gandesc tot drumul...

De data asta nu mai sunt doua vagoane cu etaj. Numai unul cu etaj si celalalt normal. M-am dus in ala normal, care arata mai rapciugos. Oricum e din ala reconditionat. Numai bine ce fumam o tigara am vazut ca am facut bine. Pentru ca toti taranii se bulucesc la ala albastru, cu etaj, nou nout. "dic, Vasâli... Use automate... Tecnalaji, uai..."

Pana sa ajung in compartiment am mai avut parte de o faza, noroc ca nu m-a vazut nimeni. Mai intai, urcatu propriu zis in tren. M-am chinuit sa urc valiza cu calculatoru in tren. Cu chiu cu vai am reusit. M-am urcat pe treapta cu rafia in care am boxele si alte periferice intr-o mana, cu rucsacul in spate, ma tineam de bara aia ca rucsacu ma tragea inapoi gata gata sa cad de pe scara. Intr-un final am reusit. A urmat usa aia care separa coridorul de partea cu usile exterioare ale vagonului. Am deschis-o cu piciorul, rafia cu perifericile inainte si valiza o sa o trag dupa mine pe roti. Sufletu... M-am trexit ca mi-am prins rucsacul in usa. Ma tineam mai de un geam mai de usa unui compartiment sa ma trag ianuntru, dar valiza s-a intepenit si ea in locul ala de bagaje. Am incercat cumva sa o dau inapoi, sa ies si sa mai incerc odata. Nici asta nu a mers si m-am trezit blocat/intepenit in usa aia. Nu mai puteam sa o iau nici inainte nici inapoi.

Acuma zac in compartiment, gafaind ca un caine dupe ce am carat atata si astept sa plece trenu. Va tin la curent. A. Da... Cum am putut sa uit sa mentionez mirosul? Astazi suntem serviti cu un miros de parca cineva a parlit si transat un porc, iar cand cobori din vagon simti cum adie foarte vag un miros ca acela pe care il simti cand mergi la dentist (a.k.a. camera de tortura).

Update

Si cu un huruit puternic, locomotiva prinse viata. Lumea isi arunca tigarile cu un gest de "bagamias" si urca in vagoane. Nasul fluiera offside. Locomotiva vuisete lung, huruitul devine mai puternic si incetul cu incetul gara, cu luminile sale slabe si galbuie, porneste si pleaca in directia opusa.

Si la drum am pornit. Pana am reusit sa termin paragraful de mai sus am ajuns undeva pe camp. Dupa o scurta oprire in Burdujeni, ma trezesc ca intra deja un calator in compartiment. Hai sa vedem... Pusti undeva pe la 15 ani, in trening albastru, iar dimensiunile sale imi spun ca tare ii mai place shaorma.

Probabil a vrut sa inceapa un schimb de vorbe dar eu am castile in urechi, scriu textul asta si ma fac ca nu-l observ. Sunt mai antisocial de felul meu. Acum mi-

No sa-m bag... Acuma mi-am dat seama ca eram in Dolhasca. Statie unde trenul sta mai mult. As fi avut timp de o tigara daca nu as fi fost preocupat cu voi. Numai bine ce am scos tigara din pachet, trenul a pornit. Deci, unde am ramas? A, da. Tipu mi-a urmat exemplu. Si-a scos si el niste casti si laptopu (show off...) si s-o pus la un film. Eu unu mi-am luat sa ascult Alizee. Inainte sa va pufneasca rasul (prea tarziu...) am luat cu mine muzica asta pentru efect psihologic. Prefer sa ascult vocea sexy a unei frantuzoaice decat behaitu lu badea Gheorghe care vine de pe camp sau molfaitu grasului astuia care se uita la filme.

Update

Tocmai am trecut de Pascani. Am avut timp sa fumez trei sferturi de tigara. Intre timp trenul s-a mai umplut de lume. O trebuit sa ma lupt ceva pana sa ajung sa cobor. Tot urcau si urcau bai frate... Acum mai am pe cap doi oameni. Un tip si... o minora... Atmosfera linistita.

Update

Tot pe camp. A mai venit o tipa, comartimetul e relativ plin. Ar mai fi un loc, dar nu cred ca poate sa stea nimeni acolo din cauza valizei si rafiei. Durea-m-ar. Aceeasi liniste de mormant. Au toti niste fete de refugiati.

Am observat ca de cateva statii incoace clipoceste o lumina sub vagon. Na ca so stricat.

Pana mea la inghesuiala asta am senzatia ca tipa de langa mine vede ce scriu. Ia sa fac o proba. *ahem* Faceam sex zilele trecute si la un moment dat m-am oprit din tot ce faceam. Practic, am inghetat. Cand m-a intrebat ce fac, i-am spus ca asta am invatat-o de pe siturile porno. I se spune "buffering".

Nope. Nimeni n-a pufnit in ras. Intimitatea mea e salvata.

Update.

Ma plictisesc de mor. As fi tentat sa dau cu capu de geam de plictiseala, dar e murdar.

Au mei trecut niste ciudatenii pe coridor, bine ca-i plin compartimentu. Pana mea. Sper sa-mi supravietuiasca calculatoru. Mi-am amintit de un filmulet fain. Sa incerc sa nu uit sa pun si un link sau ceva. O animatie in care sunt scoase in evidenta toate fricile posibile pe care le poti avea pe tren.

Culmea, si mie imi plac trenurile. Cu calatorii am o problema. Am colectie de trenulete electrice (poate o sa postez niste poze candva) pe care taicamiu le folosea ca unealta ca sa fiu cuminte si sa nu fac vreo boacana cand eram mic. O vreme o facut un fel de countdown in zile pana monteaza trenuletele. In jur de 7-10 zile. Daca faceam ceva nasol pana atunci, numaratoarea o lua de la capat. Am facut eu o chestie (desi pana si acum sustin ca nu era vina mea) care l-a facut sa dea reset la numaratoare. Toata saptamana am stat cuminte in casa.

Mare-I plictiseala daca am ajuns sa povestesc si momente emotionante sin copilaria mea...

Update

Podu Iloaiei. Inca o tigara, mai 20 de minute si ajung in Iasi. Tocmai am aflat ca un prieten e si el in drum spre Iasi. Tocmai o trecut cu acceleratu pe langa mine inainte sa pornim din Podu lu aia. Cred ca ma opresc aici ca mi se termina butelia si mai am de sunat pe cineva cand ajung ca sa ma duca cu masina pana la apartament. Sper sa mai am calculator de pe care sa postez asta.

Update de acasa

A supravietuit. Uitati si filmuletul de care ziceam. Aveti rabdare si vizionati.