Eu am fost arbitru (voluntar). Ce aveam de facut? Sa stau de amanet intr-un post pe traseu si sa numar biciclistii si sa le notez numarul pe o foaie. Pe langa asta, sa ma asigur ca totul merge bine. Sa nu-si rupa astia capurile, sa nu se abata de la traseu, sa nu triseze etc. In anii precedenti, treaba a mers bine. Anul asta, nu prea.
Am iesit din casa la 6 dimineata ca sa ajung pe la 7 unde trebuia sa ne intalnim si sa luam un maxi spre Barnova. Pe la 9 am inceput sa mergem pe traseu, in sens invers ca sa punem niste marcaje ca sa stie tot retardatu pe unde s-o ia. Marcaje, adica niste benzi galbene pe care scria "drum in lucru", sau ce m-a distrat mai mult, "pericol de electrocutare". Adica daca trisezi si o iei pe aici, te va trasni Doamne Doamne sau ce?
Vremea parea sa fie buna. In timp ce puneam marcajele chiar zicea cineva "ce fain ii... azi o sa fie vreme frumoasa". O ora si ceva mai tarziu, ma aflam stand ghemuit pe un bustean, in padure, turna cu galeata peste mine si ziceam "vreme frumoasa, my ass...". Ca sa fie treaba mai buna, ne-a trebuit cam peste doua ore sa ne gasim postul (eram cate 2 arbitrii in post). Unde stateam noi la bustenii aia nu era bine. Am fost sunati de cineva care cunoaste bine traseul si ne-a spus ca nu acolo. Ne-a dat el niste explicatii, ca e o deschidere ceva, cand iesim din padure, ca eu campulet nu stiu ce...
Unde stateam noi era o intersectie. Si nu stiam de pe care drum vin biciclistii asa ca am facut ala bala portocala si ne-am dus pe unul din ele. Tipul cu care eram era cu o bicicleta si s-o dus inaitne in recuoastere. Dupa vreo 600 de metri ne dam seama ca am luat-o pe drumul gresit. Ne-am intors, am luat-o pe cel corect si atunci abia am observat ca era si un marcaj pe acolo, dar cine sa-l vada?
Urmatoare ora o fost un fel de Vietnam combinat cu Stalingrad. Ma gandeam sa pun o poza cu mine cu fata pictata in camuflaj si cu bereta mea militara ca sa se potriveasca cu titlul, dar mi-e lene sa produc poza. Ploua cu galeata in padurea aia, drumul forestier era numai noroi. Nu puteam merge normal pe drum ca alunecam intr-una in toate directiile. Nici nu eram imbracat cine stie ce gros. Mai aveam vesta aia din piele de cur de licurici pe care scrie "arbitru" care m-ia protejat o parte din corp de ploaie. Pentru 10 minute cel putin...
Mergand prin padure, numa nu ajungeam odata la post. Am mers cam o ora, si nu ajungeam. Marcajele nici nu le mai vedeam, ne gandeam ca e evident pe unde trebuie mers, doar se cunoaste bine drumul. Cand am dat din nou de marcaje, treaba incepea sa dea cu virgula. Ne-am pornit intr-o directie si am ajuns intr-un loc pe care l-am recunoscut de acu doi ani. Atunci lucrurile chiar nu mai aveau logica. Iar cireasa de pe tort a fost cand a aparut primul biciclist. Care venea din directia opusa la care ne asteptam noi. Mai incolo, cand am pornit din nou in incercarea de a ne gasi postul ne-am dat seama ca ne-am cam invartit in cerc la un moment dat.
In fine. Intr-un final ne-am gasit postul, am numarat ce biciclisti au ramas, am inghetat de frig si ne-am pornit inapoi. Numai ca am luat-o pe alt drum. Tipul cu care eram cica stie el un drum mai usor. O trebuit sa traversam un camp imens, un deal, sa trecem printr-un sant imens, sa navigam printr-un sat, iara pe camp... O fost ceva calatorie.
Acum sunt racit pana-n varfu curului. Am dormit nasol de tot noaptea asta. Ma trezeam din ora in ora, cand ma sculam sa merg la baie, tremuram de frig, cand ma bagam sub plapuma simteam ca iau foc, ma dureau toate incheieturile si tusesc in draci. Deci o sa stau in casa ceva vreme, drept urmare o sa mai postez in scurt timp. Wow. Cata anuntu ca o sa postez ceva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu