Cultul personalitatii

I haz it :D

Ma uitam printr-un director in care am salvat chestiile terminate in photoshop. Majoritatea au ca subiect pe mine. Astfel am ajuns la o concluzie: [vezi titlul si subtitlul] Nu, nu e vorba de narcisism. Allow me to demonstrate.

In foarte multe cazuri, Photoshop-ul se foloseste astfel:

Ati avut vreodata one of those days? Cand trebuie sa faceti o poza on a bad hair day? Doamnelor, ati avut vreodata o zi de aceea cand barbatul v-a trantit, accidental, cu fata de perete, sau va aflati in locul nepotrivit la timpul nepotrivit, respectiv pe traiectoria unui pumn? (care bineinteles, era menit sa striveasca un gandac) Domnilor, v-ati inselat vreodata nevasta (accidental), iar nevasta s-a impiedicat si a incercat sa se prinda de o tigaie dar din inertie v-a venit peste fata? (accidental, bineinteles) A trebuit vreodata sa faceti o poza cand ati avut fata buhaita?(bineinteles... you know...) Pentru situatii de acestea exista Adobe Photoshop. Poate corecta orice cos, defect a pielii, chiar si faptul ca mama natura v-a inzestrat cu o astfel de fata.

Acum ca am demonstrat ca nu-i vorba de narcisism, o sa dau cateva exemple (mai mult sau mai putin reusite):

Obsesia fata de submarinele germane din al II-lea razboi (si de jocul Silent Hunter III)

Ce spune "cultul personalitatii" mai mult ca

asta?

Aaa... vremurile de cand am inceput primul an de facultate... But those where quieter times...

These two have "star wars geek" written all over 'em (laserele le-am desenat singur de la 0 (zero, chelule, nu o))

[inserati comentariu ce ilustreaza sadism iesit din comun si instabilitate mentala aici]

And many more

O tona de persoane (majoritatea femei) mi-au cerut sa le corectez niste defecte din poze (cosuri, riduri etc.). Dar cand vine vorba de corectat o poza de a mea... corectez nu gluma. De ce sa ma opresc la a corecta simple defecte cand pot ajunge muuult mai departe? Let's face it... Cine si-a dorit cand va fi mare sa ajunga un student ratat? Nu-i tocmai etic? Who gives a s#%t? Ai cele mai mari sanse cand termini o facultate si sa ajungi sa ai o slujba care suge si sa muncesti ca un sclav intr-un birou de 3mp toata viata. O sa ajungi atat de nesemnificativ incat o sa trebuiasca sa te injosesti prin a falsifica propriile poze.

Nu ca as ajunge eu pana acolo. Eu pur si simplu exersez niste efecte. Eu am oarecum un viitor asigurat. Stiu ce vreau (oarecum) si am o idee sau doua cum sa ajung sa obtin ceea ce vreau. Deci nu, nu incerc sa compensez nimic. Este doar acel sindrom de care sufereau si unele persoane din manualul de istorie (vezi Napoleon, Hitler, Stalin, etc) si nu o cedare psihica de genul "vai unde se duce viata mea".

Acum va rog sa ma scuzati. Ma duc sa iau un pumn de pastile anti depresie.

P.S.

Am reusit sa rezolv cu user name-u si parola sa nu le mai uit: le-am notat intr-un document peste care nu ma uit nici o data :D