duminică, 21 martie 2010

Cultul personalitatii (return of)

Povesteam cu cateva posturi mai jos (adica asta vara) cum "sufar" eu de chestia asta numita cultul personalitatii. De stabilit, am stabilit atunci ca e ceva cu totul diferit de narcisism.

Acu cateva minute ma uitam peste un filmulet pe youtube. O parada pe care o faceau rusii in timpul uniunii sovietice... Rusii... nu-i nevoie sa fac o descriere asupra comportamentului lor... Cu toate chestiile nasoale pe care le-au facut, trebuie sa recunosc: they shure know how to put on a show...

Asta-i filmuletul:

Ok. singura problema este ca-i lipseste ceva. O coloana sonora. Asta cam... trista cumva... Ar fi trebuit sa-i puna pe fundal unul din vestitele coruri rusesti. Inca un lucru la care se pricep rusii... Muzica. Cel putin eu unul ma topesc dupa ea. Nu pra inteleg mare lucru ce zic aia acolo, da imi place cum suna :P

Incercati sa va uitati din nou la filmulet, dar cu coloana asta:


Tare nu? Faza despre cultul personalitatii e ca undeva in mintea mea bolnava, mi-ar fi placut sa stau pe podiumul ala, ca un mare cuceritor/lider ce sunt, sa ma salute toate trupele alea, eventual, trupele mele de elita (mine... all mine!), eventual dupa ce am castigat un mega razboi din care am salvat o mare parte a lumii de la o dictatura nasoala sau m-am instaurat eu liderul continentului dupa ce am dat o lovitura de stat pentru ca actualii lideri sunt niste birocrati corupti. Sau sa fiu pe cale sa pornesc la un razboi pentru o cauza nobila... Pe drapelu ala imens, in loc de mecla cheala a lui lenin sa fie a mea (este o imagine la celalt articol despre cultul personalitatii cu un baner pe un bloc). Faza cu drapelu ala a Uniunii Sovietice l-as schimba ca e deja fumat, si in general... lose the comunism thing... Si in rest... pe ici pe colo sa mai schimb ceva.

In fine. ma opresc aici ca incep sa sun ca Agamemnon Dandanache. Ma bag la un film ceva... All hail me :D

Un comentariu: