O zi de #$%$&

Insfarsit am reusit sa introduc parola corect. De fapt o trebuit sa ma invart in jurul cozii cu "forgot pasword", o trebuit sa scriu codul ala scris ciudat care am eu o suspiciune ca a fost facut de un cimpanzeu beat.

La cat a durat pana mi-am recuperat parola am si uitat de ce am vrut sa ma loghez in primul rand. Precis ceva nemaipomenit de important. Cred ca voiam sa postez o mare revelatie despre omenire la care ati cade toti in limba de uimire si eu cel mai probabil voi primi un premiu Pulizer si un Nobel pentru asta. Dar nu mai stiu ce voiam sa zic. Na... Pataaasti...

Acum, ca de obicei, nu stiu ce naiba sa scriu pe aici. De cateva zile incoace ma simt cam izolat de lume (nu ca nu mi-ar conveni momentan...), nu am chef de nimic, plictisealea e in floare. Stiu ca mi-a venit la un momentad o idee pentru blog dar in momentul de fata nici n-am chef sa incerc sa-mi amintesc. Afara e urat, ploua si am o stare de "in pana mea". Nu. Nu de blog.

Pana si denumirea de "blog" ma cam indispune. Suna de parca ar fi o creatura ciudata, o masa fara schelet care zace la fundul oceanului si mai bulbuceste alene din cand in cand. Hmmm... Daca stau bine si ma gandesc, uneori mi se potriveste si mie descrierea. Mai ales pe o vreme ca asta:

Din cate vad, se putea si mai rau, dar macar se putea si mai bine. Macar nu ma aflu in S(t)atele Unite, unde am prins asta zilele trecute:

Gata. Ma duc sa mai zac la o tigara pe terasa, sa bombanesc ce nasoala-i vremea dupa care o sa ma trantesc la un joc ceva. Life sucks... No, wait... MY life sucks...