sâmbătă, 11 septembrie 2010

Terminati odata cu ideile voastre hipioate!

Stateam azi dimineata, adica pe la 14:30, si zaceam pe tersa, sorbind dintr-o tigara si fumand o cafea. Cand am dat sa sun pe cineva am vazut data... 11 septembrie. 9 ani de la atentatul stiti voi care (de fapt, sti TU care). Prima mea reactie plina de entuziasm care ma facea sa sar de colo colo ca un iepure drogat a fost cam asa: "mneh..."

Nu inteleg de ce de fiecare data cand postez ceva, trebuie sa evoc ispravile mele nemaipomenite pe care le-am petrecut inainte sa vina o urma de chef sa postez...

Initial nici nu aveam de gand sa scriu ceva referitor la asta, subiectul fiind fumat mai tare ca ultima tigara cand ramai fara bani, dar la urma urmei au murit niste oameni nevinovati (mai mult sau mai putin). Pentru cei mai inceti de felul lor, ma refer aici la "aniversare", nu la "my exciting way of life". Nu intentionez sa plang acum in postul asta ca un bleeding heart liberal douche, oamenii din blocurile alea fiind oameni de afaceri, care se agita la bursa, iar increderea pe care o poti avea in ei... Sa spunem ca as avea mai mare incredere intr-un caine turbat. Macar daca ma musca de cojones, o face pe fate si e ceva previzibil. Nu te ia mai intai cu frumosul, sa iti propuna mai intai sa ti le linga.

In orice caz, motivul pentru care nu am aceeasi simpatie aici pe care am avut-o cand am sarbatorit 66 de ani de la debarcarea de din Normandia (vezi cateva posturi mai jos), este pentru ca de fiecare data cand ma gandesc la atentatul respectiv, automat ma gandesc la acolitii lui Michael Moore care sustin cu tarie ca totul a fost o conspiratie. There is no fachin conspiracy you pot guzling retard!

Si inainte sa-mi umple cineva sectiunea de commenturi cu contraargumente, va provoc la o mega... provocare... GANDITI!
Pur si simplu nu inteleg de unde stiu geniile astea de asa zisele operatiuni ultra secrete pe care le-a pus la cale guvernul american. Cine stie... Poate, intr-adevar, a fost si ceva putred. Asta nu avem de unde sa stim noi, muritorii de rand. Se pare ca America a devenit din "tara tuturor oportunitatilor" in "tara tuturor conspiratiilor". Unde orice operatiune secreta pusa la cale de guvern este, cu cea mai mare usurinta, demascata de un pusti cu un laptop care pune cap la cap niste imagini luate de pe internet.

Cica turnurile s-au prabusit de fapt din cauza unei detonari controlate... Nu sunt un expert, dar pentru a aduce la pamant asa o cladire, trebuie sa umpli aproape fiecare pilon cu explozibile speciale. Sunt tare curios cum au reusit americanii sa bage atatia ingineri in cladire, sa instaleze toate explozibilele respective si sa nu fie observati.

Nu mai stiu unde am citi de un "martor" care spune ca a auzit un sunet de rachta cand a fost lovit Pentagonul... Sigur... Buba Jey, cetateanul tipic american, care nu stie nici unde-i Eurpoa pe harta, stie el exact sunetul pe care il scoate o racheta balsitica. Sau intrebare pe alt site... Cum explica ei faptul ca otelul se topeste (sa zicem) la 1000 de grade, iar focul din turn avea doar 800? La care primeste raspuns. Vezi tu, Einstein-ul lu mama... Intr-adevar otelul se topeste la 1000 de grade. Dar el slabeste si incepe sa se indoaie la de la 600. Bine... nu i sa raspuns asa, dar asa as formula eu raspunsul. Cifele, e foarte posibil sa fie eronate. Am dat doar un exemplu.

O fi guvernul american dubios, dar nu mai inteleg ce se intampla. De fiecare data cand se intampla ceva nasol acolo, sar in sus toti "iluminatii": "ït's a conspiracy, mieeeen...". Nu spun nici ca americanii au fost loviti asa din senin, pe nepregatite si "vaaai... ne-au atacat teroristii...", nici guvernul nui cheie de biserica, dar nici ca totul a fost orchestrat. De asta nu-mi place cand aud oamenii spunand siguri pe ei "da! asa a fost! fara indoiala!".

Pur si simplu m-am saturat de toate teoriile conspirationiste. Un tip zicea odata ca evreii-s de vina. Negreule, ce? Cand au mai aparut si ei in scena? Nu avem de unde sa stim noi exact ce s-a intamplat si trebuie sa acceptati ca "adevarul" pe care il stiti voi, ori cat de sigur vi se pare ca este, nu-i decat o speculatie facuta la o bere sau la o tabla in fata blocului. Daca ar fi sa-mi dau si eu cu parerea, DOAR O PARERE, as zice ca adevarul e undeva pe la mijloc. Pearl Harbour all over again (look it up). Dar, cum am spus, este doar parerea mea, pe care nu incerc sa o var pe gatul nimanui si nu sustin cu tarie ca asa a fost.

Hiuh... Am facut febra musculara la degete. Ma duc sa mai pedofilesc o tigara si sa ma pregatesc psihic sa joc un joc la care trebuie sa-i fac un review.
Si de fiecare data, trebuie sa inchei cu o fraza in care explic ce aventura mareata ma asteapta in continuare... Veeeeery strange...

4 comentarii: